Cuncone bbeglie.
Poesia di Giuseppe Coppotelli
Luntane centu miglia tu so ruviste
in casa du frasteru a ffà gli unuri;
puru si purtavi rosu i ffiori
in faccia tu so lettu ch’iri tristu.
Cuncone bbegli m’ha unutu da dici
battutu t’hau -pu’ la ciuciarella
in pucundria è rimasta, porella!
i smissu ha i reregli da bunudici.
di Giuseppe Coppotelli di Ferentino.