Le funtanelle
Da Caleidoscopio Ciociaro di Edmondo Carretta
Poesia di Alessio di Sora
LE FUNTANELLE
Da tante nen bèue l’acqua teia.
Me n’esce ‘nocchie da reunirte a tròva,
v’urria sta ‘sentì mattina e sera,
come aglie cucchie che te fau curona!
Funtanelle cantarine,
sole, manghe ‘na quitara
v’accumpagna le canzone
che cantate sule all’aria!
Me recorde…te recurde?
Glie ruàzze, gli franguèlle…
te giràune d’attorne…
quante tutte era cchiù bièglie!
Una bianca, scurtecàta,
addò stàu le funtanelle?
Chiglie cane ch’abbaiaua,
se passàu la cauàta?
Addò stau chelle crape
che calàune alle piane
ritta, ‘mmane, ‘na sagliòcca,
svelde-apprèsse-glie crapare?
Alla via deglie Campe
mò nen c’èscie cchiù glie spirde!
Ha paure della luce,
che retràttene le pigne!
Pure a mi me fa paura
chèssa via tutta nera!
Da luntane pare giorne;
da ùcine è sempre sera!
Addumane, a giorne fatte
sùle, senza cumpagnia,
passe ‘mmiese pe’ le fratte;
ma nen faccie chèssa via!